Cuvinte cheie:
-
existenta si starea stocurilor
-
realizabilitatea stocurilor
-
analiza provizioanelor existente
Inventarierea este actiunea prin care se testeaza concordanta dintre inregistrarile si soldurile prezentate in contabilitate si realitatea faptica de pe teren. Prin inventariere se verifica existenta stocurilor, starea lor si realizabilitatea lor economica.
Existenta si starea se verifica prin observare directa (numarare, cantarire, observarea existenta si integritatii ambalajelor, compararea calitatii inscrise in evidentele contabile cu cea efectiva a stocurilor detinute).
Realizabilitatea stocurilor este o problema ceva mai complexa, care tine in buna masura de judecata profesionala a contabililor implicati in actiunea de inventariere si de cunoasterea profunda de catre acestia a mediului economic in care functioneaza intreprinderea.
Realizabilitatea unui stoc se refera la determinarea riscului ca stocul inventariat sa fie nevandabil sau vandabil la un pret semnificativ mai mic decat s-a considerat initial stocurilor (pretul cu amanuntul fixat) sau decat costul bunurilor respective.
In cazul in care acest risc este considerat ca existent si se poate determina impactul lui valoric, este necesara constituirea unui provizion de depreciere a stocului respectiv.
Determinarea acestui risc nu este in intregime subiectiva – exista elemente care indica limpede ca un stoc prezinta acest risc:
-
Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor
PFA II IF Taxe Impozite Deduceri Contributii
Planul de conturi general Functiunea si corespondenta conturilor
lipsa miscarii unui stoc pe o perioada mai mare de 3 luni sau mai mare de 12 luni
daca este vorba de o marfa sezoniera;
-
prezenta pe piata a unor marfuri cu caracteristici similare, dar cu pret mai mic;
-
aparitia pe piata a unor bunuri care contin un avans tehnologic semnificativ (de
exemplu, computere la viteza de 586 MHz atunci cand stocul detinut este de com
putere 486 MHz sau detinerea de stocuri de filme pe casete video cand a aparut
noua tehnologie de redare DVD).
Lista de control pentru pregatirea si organizarea actiunii de inventariere
Este bine ca data inventarierii sa fie cunoscuta numai de comisia care va efectua inventarierea. Comisia respectiva va include atat personal economic, cat si tehnic,pentru a putea rezolva toate problemele practice legate de inventariere.
La data inventarierii, locatia care urmeaza a fi inventariata se sigileaza.
Se ia o declaratie a gestionarului privind bunurile date in custodie, primite in custodie, eventuale intrari sau iesiri pe care nu le-a consemnat inca in documente,bunuri proprii pe care le tine in locatia inventariata. Gestionarul are dreptul sa fie de fata la efectuarea inventarierii, dar nu poate participa efectiv la numarare,cantarire sau consemnarea rezultatelor.
Locatia sigilata se pune in ordine, sortandu-se la un loc bunurile din aceeasi cate
gorie si marcandu-se clar partidele de marfa sau loturile. De remarcat ca uneori
starea depozitului arata daca rezultatele inventarierii vor fi bune sau nu.
Dupa parcurgerea tuturor aceste etape pregatitoare are loc numararea si consemnarea rezultatelor pentru fiecare lot de marfa in parte, impreuna cu observatiile comisiei privitoare la conditia in care se gasesc bunurile.
Rezultatele inventarierii se sintetizeaza in lista de inventariere, document ce are rolul de a consemna bunurile gasite pe teren cu ocazia inventarierii. Listele se intocmesc separat pentru bunurile degradate, depreciate, fara desfacere sau fara miscare, separat pe locatii inventariate si separat pe feluri de stoc (materii prime, produse finite, piese de schimb etc.).
Odata intocmita, lista de inventariere se semneaza de catre gestionar, care va pastra un exemplar al acesteia. Celalalt exemplar ramane la comisie si este folosit pentru stabilirea plusurilor sau minusurilor fata de evidenta contabila si explicatia acestora.
Auditorii (vezi si cap. P 25) sunt de regula chemati sa asiste la inventariere, constatarea modului de desfasurare a acesteia fiind un test important de audit. Pentru toti cei care nu opteaza pentru aplicarea contabilitatii in sistem simplificat, auditarea conturilor si, implicit, prezenta auditorilor la inventariere sunt obligatorii.
Inventarierea trebuie intreprinsa cel putin o data pe an pentru toate bunurile din patrimoniu – obligatia de inventariere fiind prevazuta de Legea nr. 82/1991 (Legea contabilitatii), republicata, precum si de Ordinul nr. 94/2001 al ministrului finantelor publice privind introducerea normelor de contabilitate armonizate cu Standardele Internationale.
Inventarierea diferitelor sectiuni ale patrimoniului se poate face si de-a lungul anului, succesiv, pentru a nu destabiliza activitatea pe o perioada lunga necesara inventarierii intregului patrimoniu odata si, in plus, pentru a nu depasi capacitatea umana de lucru.
Inventarierea trebuie sa aiba loc ori de cate ori se preda si se preia o gestiune, in cazul intrarii cu bunurile respective in asociatii in participatie, in pregatirea bilanturilor de fuziune sau de lichidare a firmelor, in urma calamitatilor naturale cu pierderi de valori materiale sau in urma evenimentelor asigurate (incendii etc.).
Valorificarea rezultatelor inventarierii
Constatarea de plusuri de inventar:301 „Materii prime“ = 7588 „Alte venituri din exploatare“
Constatarea de minusuri de inventar:
461 „Debitori diversi“Â Â Â =%
analitic gestionarul       301 „Materii prime“
                                 4427 „T.V.A. colectata“
Constatarea posibilei deprecieri a bunurilor din stoc pentru care se constituie provizion de depreciere:
6814 „Cheltuieli de exploatare = 397 „Provizioane pentru depreciereaprivind provizioanele pentru marfurilor“deprecierea activelor circulante“
Atentie! Acest tip de provizion nu este deductibil fiscal.
Odata cu scaderea din gestiune a marfurilor, se efectueaza si reluarea provizionului la venituri: 397 „Provizioane pentru = 7814 „Venituri din provizioane deprecierea marfurilor“ pentru deprecierea activelor circulante“
In realitate, pentru usurinta lucrului cu provizioane, la fiecare inchidere de exercitiu financiar se analizeaza provizioanele existente prin comparatie cu provizionul care ar fi necesar fata de situatia existenta la acel moment.
Daca sunt prea mari, o parte a provizioanelor se reiau la venituri; daca sunt insuficiente, se constituie provizioane suplimentare pana la concurenta sumei necesare.
Inregistrarea pierderilor de stoc in urma calamitatilor naturale:
671 „Cheltuieli privind calamitatile = 301 „Materii prime“si alte evenimente extraordinare“
Conform legislatiei privind impozitul pe profit, pierderile provocate de calamitatile naturale nu sunt cheltuieli aferente obtinerii de venituri si, ca atare, nu sunt deductibile.
IMPORTANT:
Va recomandam sa asigurati pe cat posibil toate bunurile din patrimoniul dvs. primele de asigurare aferente bunurilor care apartin firmei sunt deductibile si va pot scuti de enorme cheltuieli nedeductibile- despagubirile din asigurari fiind si ele venituri neimpozabile.
