Prevederi generale privind politicile contabile

Pct. 267 din Anexa la Ordinul nr. 3.055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene prevede obligativitatea firmelor de a detine manualul de politici contabile:

(1) Politicile contabile reprezinta principiile, bazele, conventiile, regulile si practicile specifice aplicate de o entitate la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare anuale.

(2) Administratorii entitatii trebuie sa aprobe politici contabile pentru operatiunile derulate, inclusiv proceduri proprii pentru situatiile prevazute de legislatie. In cazul entitatilor care nu au administratori, politicile contabile se aproba de persoanele care au obligatia gestionarii entitatii respective.

Conducerea societatii trebuie sa aiba in vedere ca acest manual de politici contabile va fi elaborat tinandu-se cont de specificul activitatii desfasurate de societate si de strategia adoptata.
Asa cum se specifica in Regulamentul financiar al Uniunii Europene si in IAS-uri (International Accounting Standards), pentru fiecare operatiune derulata, de la intocmirea documentelor justificative pana la intocmirea situatiilor financiare, conducerea fiecarei persoane juridice este obligata sa elaboreze sau sa aprobe un set de proceduri.

SANCTIUNI

Conform ultimei modificari a Legii contabilitatii 82/1991, lipsa aprobarii politicilor si procedurilor contabile constituie contraventie, iar cuantumul amenzii este cuprins intre 300 lei si 4.000 lei. Contraventia este prevazuta la art. 42, alin. 1 din legea mai sus mentionata.


Importanta politicilor contabile, definitii, obligativitatea legala privind aceste politici

Incepand cu data de 1 ianuarie 2010, operatorii economici aplica Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE, parte componenta a Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009 si legiuitorul a impus clar obligatia persoanelor juridice de a elabora un set de politici contabile proprii, de a le supune aprobarii conducerii, de a le implementa si de a le actualiza periodic in functie de cerinte si necesitati.

Politicile contabile reprezinta principiile, bazele, conventiile, regulile si practicile specifice aplicate de o entitate la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare anuale.    

Exemple de politici contabile:
- alegerea metodei de amortizare a imobilizarilor;
- reevaluarea imobilizarilor corporale sau pastrarea costului istoric al acestora;
- capitalizarea dobanzii sau recunoasterea acesteia drept cheltuiala;
- alegerea metodei de evaluare a stocurilor;
- contabilitatea stocurilor prin inventarul permanent sau intermitent etc.

Administratorii entitatii trebuie sa aprobe politici contabile pentru operatiunile derulate, inclusiv proceduri proprii pentru situatiile prevazute de legislatie. In cazul entitatilor care nu au administratori, politicile contabile se aproba de persoanele care au obligatia gestionarii entitatii respective. Prin politicile contabile aprobate, administratorii gestioneaza si controleaza in acelasi timp modul de derulare a operatiunilor economice, stabilesc baza de determinare a informatiilor necesare actionarilor pentru fundamentarea deciziilor. Politicile contabile reprezinta pentru administratori un mijloc de control deoarece, odata aprobate, personalul societatii comerciale nu se poate abate de la acestea si orice forma de control ulterior in societate se va raporta la cerintele cuprinse in politicile contabile aprobate.

Pentru personalul cu atributii de executie din compartimentele financiar-contabile, politicile contabile reprezinta „cadrul legal” intern care trebuie respectat intocmai.

Necesitatea lor rezulta din considerente practice, din nevoia de a stabili conditiile in care se desfasoara anumite operatiuni care au impact in contabilitate si, in final, din faptul ca informatia contabila sta la baza deciziilor pe care le iau administratorii si actionarii.